Doina, Mihai Eminescu (scrieri necenzurate) 

Mă tot uit cu coada ochiului la departamentul administrativ al țării nostre și jur că în ultimele zile pare mai degrabă ironie și bătaie de joc decît responsabilitate (referitor la ceea ce se întîmplă)

Am citit o poezie a lui Eminescu și m-a pus pe gînduri actualitatea mesajului…

Spunea cineva pe-aici pe FB… totul trebuie dacizat! Mi-a plăcut…

~

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a

Ca nu mai poate strabate

De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a calare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii

Au umplut omida cornii

Si strainul te tot paste,

De nu te mai poti cunoaste.

Sus la munte, jos la vale

Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român saracul,

Indarat tot da ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,

Nici îi este toamna toamna,

Nici e vara vara lui

Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu

Curg dusmanii în puhoiu

Si s-aseaza pe la noi;

Si cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboara paserile toate

De neagra strainatate.

Numai umbra spinului

La usa crestinului.

Isi desbraca tara sânul,

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleaca

Si isvoarele îi seaca

Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toata grija schitului,

Lasa grija Sfintilor

In sama parintilor,

Clopotele sa le traga

Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,

Doar s-a ‘ndura Dumnezeu

Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt

Sa te-aud din corn sunând

Si Moldova adunând.

De-i suna din corn odata,

Ai s-aduni Moldova toata,

De-i suna de doua ori

Iti vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oara

Toti dusmanii or sa piara

Din hotara în hotara,

Indragi-i-ar ciorile

Si spânzuratorile!
Cine ne-au dus Jidanii

Nu mai vaza zi cu anii

Ci sa-i scoata ochii corbii

Sa ramâe ‘n drum cu orbii

Cine ne-au adus pe Greci

N’ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prapadi-l-ar focul jalei

Sa-l arza sa-l dorească

Neamul sa i-l prapadeasca
Cine tine cu strainii

Mânca-i-ar inima cânii

Mânca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia

Leave a Reply