Este pentru prima dată în aproximativ 5 ani cînd efectiv rămîn mască și nu reușesc să articulez nici un cuvînt în fața avalanșei de nesimțire întîlnite. O să încerc să fiu scurt în așa fel încît să nu vă răpesc din timpul prețios. Am fost acolo prin ianuarie și am servit o ciorbă și o friptură. Se întîmpla într-o marți după-masă. Adunați nu erau mai mult de 10 clienți. Serviciile cu servirea nu m-au dat pe spate. Unitatea deși renovată are carențe mari la capitolul calitate umană. Mă refer aici la ospătari în principal. E genul pe-afară e vopsit gardul și-năuntru leopardul. Repet mă refer strict la servire. Am întîlnit: delăsare, o mare lehamite de muncă, lipsă de zîmbete și o comunicare ce trăgea spre lehamite. Lăsînd la o parte aceste aspecte, una peste alta mîncarea a fost ok. Acesta a fost motivul pentru care undeva în luma aprilie, în cutarea unui loc unde am (eu împreună cu cîțiva prieteni) putea mînca ceva am sugerat Cabana Schiori. Era sîmbătă iar atmosfera cu totul alta. Stabilimentul abunda de clienți (de-abia am găsit un loc de parcare pentru că parcarea cabanei este hilar de mică față de capacitatea restaurantului) . Am intrat în restaurant, ne-am așezat la o masă și am primit meniurile pentru a le studia. După aproximativ 10 minute eram hotărîți fiecare cu opțiunea sa, în așteparea ospătarului. Lîngă noi am observat cu coada ochiului o masă de patru persoane pe care era un cartonaș ce menționa “REZERVAT”. La fel și în spatele mesei noastre de data asta un spațiu mai generos alocat pentru opt persoane. La mometul cînd am intrat nici una dintre cele două mese nu erau ocupate. După cele 10 minute în care fiecare concluzionasem ce ne doream ca prin minune s-au ocupat și cele două mese. Culmea cam la două minute după ce masa de două persoane s-a ocupat, a venit și mîncarea, fapt ce m-a pus pe gînduri și mi-am zis: “Ori ăștia chiar se mișcă repede, ori iau comenzi în prealabil prin telefon”. În contextul ăsta eram oarecum nerăbdător să dăm și noi comanda. Aveam alocat un ospătar burtos genul acela comunist care are are fantezii cu banii de bacșiș și care înainte să te servească te măsoară din cap pînă-n picioare încercînd să-și dea seama dacă meriți sau nu să vorbească cu “dumneavostră” . Ospătarul la care fac referire s-a îndreptat pușcă spre masa din spatele nostru pentru a lua comanda (cu toate că oamenii de-abia consultau timid meniurile aduse instant) Nu am reușit să-mi dau seama cam ce hram poartă vecinii noștrii de masă dar cu siguranță se potriveau criteriilor grasului (aveau un aspect savant, cu ochelari și ținute mai de seară așa gen “am bani”) pentru că nu s-a desprins de lîngă ei pînă nu s-au hotărît și a luat comanda. Asta a prelungit așteptarea noastră undeva la 30 de minute și m-a făcut pe mine să iau atitudine. M-am dus la unu’ dintre ospătari care dădea preocupat ordine altora și i-am prezentat situația. M-a asigurat că grasul va veni imediat și la noi. L-am crezut și m-am întors la masă. Grasul a venit dar nu la noi, a revenit la cei din spatele nostru cu primele sortimente din comandă. După ce am stabilit din priviri cu ceilalți prieteni că este cazul să renunțăm i-am spus unui ospătar că vom pleca datorită faptului că după 40 de minute nu ni s-a luat nici măcar comanda. Replica a fost promtă: “Asta e! E aglomerație voi nu vedeți?”
Concluzia:
Locația are un aspect elegant iar mîncarea nu este rea (dacă apuci să fi servit)
Saitul www.cabana-schiori.ro are un aspect îngrijit
Prețuri mari
Deși pare că-și dorește un statut de “Taverna Sîrbului” nu este decît un “Alpin” puțin mai sofisticat, pe alocuri cu iz subtil de kitsch. (am avut această senzație cînd au început să cînte lăutarii în lumini de disco + lasere)
Deși are un aspect elegant calitățile celor ce deservesc acest restaurant nu se ridică peste cele ale unor ospătari de motel de centură.