Hai că mai e nițel și vine vara. 🙂
Zici că e primăvară, da’ de fapt e toamnă. Stăteam așa pe un scaun și mă uitam în jurul meu. Nu e chiar cald pentru că simt așa mici înțepături pe la mijlocel. Vîntul e de toamnă tîrzie. Nu se joacă! Dar totuși
nu-mi pot lua privirea de la soare.
Mai stau, mă mai uit la el, mă mai gîndesc și iar mă uit la el. Vara asta a trecut parcă prea repede. De-aia… Aștept în fața carwash-ului și am timp să meditez. Și revăd spuma mării de anul acesta, norii jucăuși pe un fundal albastru impecabil, nisipul acela fierbinte de Grecia dar și nisipul nostru reconfortant de România. Poate de-asta…mi-am adus aminte de vară. Nu e nostalgie… îmi pare doar că totuși a trecut prea repede pentru mine. Mi-aș mai fi dorit puțină vară. Asta cred că încerca să îmi transmită și soarele de mai devreme (acu’ a intrat în nori). Mda… La anul o să iau o porție de vară mai sănătoasă. Să-mi ajungă.